Tu știi ce simți?

Am pornit în a scrie despre emoții pentru că extrem de des în ultima perioadă mi-a fost dat să mă intersectez cu oameni care nu sunt conștienți de emoțiile lor, nu înțeleg ce reprezintă ele, nu au ABC-ul lor.

Tu știi ce simți acum? E pace? E nervozitate? E entuziasm, bucurie sau frică?

Ce sunt emoțiile?

Pe scurt, emoțiile sunt stări psihologice care ne influențează comportamentul și modul de a gândi. De exemplu, frica ne mobilizează să ne luptăm sau să fugim, furia dă naștere unor gânduri iraționale, entuziasmul ne încarcă cu energie.

Primul pas spre dobândirea echilibrului emoțional este să înțelegi și să accepți ce simți. Multe persoane cred că dacă-și închid calea emoțiilor, devenind ”imuni” la ele, se protejează. De fapt, sentimentele suprimate ies la iveală în cele mai neașteptate moduri, sub cele mai surprinzătoare forme. În principal, unul din cele mai importante roluri ale psihoterapiei și coachingului este să familiarizeze omul cu propria sa emoție. Ne putem simți vulnerabili la începutul acestui drum de cunoaștere despre noi înșine, ca niște copii ce află alfabetul, dar în timp, identificarea a ceea ce simți poate face diferența între sănătate și boală. Emoțiile suprimate și ascunse în subconștient pot ieși la iveală sub ca blocaje energetice care stau la baza accidentelor, bolilor sau diferitelor indispoziții.

Din ce am observat, mulți își lasă la iveală numai furia, fiindu-le teamă să simtă și altceva pentru că și-ar arăta vulnerabilitatea zămislită în ei. Cel puțin una din explicații este că Victima din ei nu-și poate asuma responsabilitatea emoției pentru a ieși din Triunghiul dramatic Victimă-Persecutor-Salvator. Să ieși din această triangulație semnifică în primul rând conștientizarea rolului și a emoției resimțite, acceptarea ei (emoția este firească, e umană și îmi dau voie să devin vulnerabil(ă)) și intrarea în rolul de Adult. Eric Berne este cel care a răspândit Teoria tranzacțională în care există 3 stări principale ale Eu-lui: Părinte, Copil și Adult. Intrarea în starea de Adult aduce cu sine asumarea responsabilității propriilor afecte și fapte, fără a mai da vina pe mediul extern sau persoana care te-a făcut să te simți într-un mod neplăcut (furie, tristețe, iritare, dezamăgire etc.). Emoția resimțită este răspunsul tău la ceea ce percepi tu ca fiind realitatea.

Revenind la emoțiile care ne populează sufletul, am considerat că Daniel Goleman face o clasificare optimă a acestora, deși există și alte categorisiri. Iată-le:

  1. Mânia ne determină să distrugem inamicul, oricare ar fi el. În categoria asta sunt incluse: resentimentul, indignarea, exasperarea, animozitatea, irascibilitatea, ostilitatea și ura. O simțim fizic atunci când inima o ia la galop, mușchii se contractează, ne vine să țipăm și devenim agresivi, având o stare generală de disconfort.
  2. Din tristețe se nasc emoții secundare precum supărarea, îmbufnarea, melancolia, mila de sine, singurătatea, disperarea, deprimarea. Tristețea NU este depresie. Depresia apare în general ca urmare a subpresării emoțiilor negative un timp îndelungat. Reacțiile fizice sunt legate de o stare letargică, lipsă de energie și uneori, apare dorința de a plânge.
  3. Frica resimțită dă naștere mecanismului de ”luptă sau fugă”, adică de a te mobiliza pentru a intimida ori a amenința adversarul sau a fugi. În această categorie sunt incluse groaza, fobia, nervozitatea, anxietatea, neînțelegerea, îngrijorarea și panica. Corpul simte teama prin faptul că inima bate rapid, apar furnicături la nivelul membrelor, stomacul se strânge ori avem crampe, gura se usucă. Un simptom al fricii poate fi plânsul, ca descărcare nervoasă. Anxietatea este de obicei definită ca o frică generalizată, fără obiect.
  4. Bucuria este cea pe care o simți atunci când ești fericit, te simți ușurat, mulțumit, recunoscător, binecuvântat, amuzat, mândru. Tot aici intră și plăcerea senzuală, satisfacția și extazul. Cel mai adesea, starea se resimte în tot organismul, mai ales atunci când suntem inundați de endorfine. Se poate simți ca o stare ușoară, energizată în care îți vine să zâmbești.
  5. Supriza este reprezentată de șoc sau de mirare și ne activează instinctul de supraviețuire. Supriza se poate duce în frică, atunci când e vorba de o descoperire șocantă, ori în bucurie când întâlnim pe cineva drag pe drumul spre birou.
  6. Dezgustul ne îndepărtează de sursa neplăcerii prin senzații de dispreț, aversiune, detestare și repulsie. Dezgustul sub toate formele sale este ceea ce nouă ne produce silă, scârbă, tensiune facială.
  7. Rușinea vine sub forma vinovăției, jenei, supărării, umilinței, regretului sau remușcării. Simțim rușine când am făcut ceva de care nu suntem mândri, dacă am fost umiliți.
  8. Iubirea este cea care vindecă și repară, este locul din care am venit și cel care tindem și ne dorim să ajungem iarăși. Iubirea este liantul sub care toate și totul capătă rost și formă. Aici sunt incluse sentimentele de acceptare, prietenie, încredere, amabilitate, devotament, adorație, dragoste și compasiune. Sunt sigură că ați experimentat iubirea sub forme diverse de multe ori. Iubirea se simte caldă, de multe ori cu dorința de a oferi fără să aștepți înapoi.

Îți propun un exercițiu: alege o zi pe săptămână în care să devii atent(ă) la ce simți în interiorul tău și numește în scris emoția/emoțiile respective. Apoi săptămâna următoare fă acest exercițiu în două zile. Și tot așa, până când va deveni un automatism să te întrebi ”Ce simt?” și să-ți răspunzi imediat. Vestea bună este că vei deveni mai conectat(ă) la tine, iar asta se va vedea și în exteriorul tău. Vestea și mai bună este că, odată recunoscut, efectul emoției se va mai diminua și o vei putea controla tu pe ea și nu invers.

Tu ce ai simțit astăzi?