Povestea iubirii dintre Ecaterina cea Mare & Potemkin de Simon Montefiore

Montefiore scrie una din cele mai frumoase povești de dragoste, așezând-o alături de alte iubiri faimoase ale istoriei precum Iulius Cezar și Cleopatra ori Napoleon și Josephine, cea a iubirii dintre Împărăteasa Ecaterina II a Rusiei și Prințul Grigori Potemkin: Ecaterina cea Mare & Potemkin – o poveste de dragoste imperială. Cartea are o întindere apreciabilă și gravitează în jurul epistolelor dintre cei doi.

După îndelungi documentări în arhivele rusești din Moscova și Sankt Petersburg, Montefiore a mai atins subiectul legăturii dintre Ecaterina cea Mare și Potemkin în Romanovii 1613 – 1918, o carte ce acoperă câteva secole de istorie a dinastiei care a condus Rusia cu mână de fier. Așa cum povestește însuși autorul, fascinația spre Ecaterina & Potemkin a pornit atunci când a găsit în arhivele moscovite un teanc de scrisori încă legate ce nu fuseseră date publicității. Ele s-au dovedit a fi corespondența dintre Ecaterina și Potemkin, cu secrete de stat și de alcov.

Portret al Marii Ducese Ecaterina Alexeevna (viitoarea Ecaterina cea Mare) în anul căsătoriei, 1745. Sursa foto: Wikipedia.

Viitoarea Ecaterina II a Rusiei, cunoscută și drept Ecaterina cea Mare, se naște ca prințesa Sophia de Zerbst-Anhalt pe 21 aprilie/2 mai 1729 în Prusia, actualmente Polonia. Căsătoria cu moștenitorul tronului Rusiei – Petru III – îi prilejuiește acesteia ocazia loviturii de stat de la 28 iunie 1762 pentru preluarea puterii. Deoarece o nouă căsătorie i-ar fi pus în pericol tronul (îi era teamă chiar de proprii copii care ar fi putut conduce în locul ei prin Regență), Ecaterina a avut mai mulți amanți până să-l cunoască și să se îndrăgostească de Potemkin. El i-a servit ca și confident, conducător al armatei și strateg politic. Relația lor extrem de apropiată a durat aproape treizeci de ani, având se pare o căsătorie secretă. Deși amândoi se ocupau de treburile statului, se pare că geniul politic și diplomatic al lui Potemkin a dus Rusia spre extinderea imperiului. Reformele inițiate de Ecaterina, orientarea ei spre cultură, știință (s-a vaccinat împotriva rujeolei în timpul epidemiei care a traversat Europa, dând astfel exemplu tuturor) și artă au făcut ca această perioadă să fie numită Epoca Iluminată.

Poate că dacă ar fi fost un alt autor în locul lui Montefiore, cartea aceasta nu ar fi avut succesul triumfător cu nominalizări la Premiile Samuel Johnson, Duff Cooper sau Marsh Biography. Romanul acoperă atât partea biografică, istorică a personajelor principale și a anturajului lor, cât și dimensiunea umană, pasională a acestor doi iubiți care își trăiesc cu voluptate povestea de dragoste, presărată cu gelozii, libertinaj, copii. Așa cum am simțit și la alte cărți ale lui Montefiore – Romanovii ori Sașenka – și aceasta m-a ținut conectată la emoțiile, istoria și trăirile celor doi îndrăgostiți până la final. Montefiore are un stil de a scrie care captează din primul paragraf, iar ce-l face unic este umanitatea prin care își desăvârșește personajele istorice, creând o capodoperă a biografiei – personală, dar și de ansamblu, pulsând de viață.

Cartea poate fi comandată aici: Ecaterina cea Mare & Potemkin.