Arta de a fi de Erich Fromm

Spre deosebire de sora ei printre cărți, Arta de a iubi, despre care am povestit aici că cercetează și găsește în iubire esența și adevărul suprem al vieții, Arta de a fi privește filosofic și pragmatic, adevărata ființare umană.

În timpul acestei lecturi am început o minuțioasă autoanaliză în jurnalul meu care m-a ajutat să-mi identific și să-mi accept dependențele (de dulciuri, de citit, de oameni), să-mi privesc fricile cele mai mari și să-mi aștern ordine în gânduri și-n obiectivele pe care mi le-am propus în timp.

Am să aștern mai jos câteva din ideile care mi-au părut importante:

  • Sclavia modernă a lui ”a avea” înrobește omul la fel ca și lanțurile fizice, atârnând ghiulele de spiritul lui pentru că el vrea acel ceva mai bun, mai scump sau mai nou în detrimentul ființei spirituale. Îți dorești un obiect? Gândește-te mai întâi ce îi aduce ființei tale în plus? Cum te vei simți după ce vei știi că se află în posesia ta?  Astfel, ”a fi” este privit în paralel cu ”a avea”: ”Deplina umanizare a omului necesită trecerea de la orientarea centrată pe posesie la cea centrată pe activitate, de la egoism și egocentrism la solidaritate și altrusim.”
  • Pofta sau dorința, prin satisfacerea ei este rezultatul unei pasivități interioare profunde, amestecată cu dorința de a evita plictiseala. Voința se bazează pe activitate, iar pofta pe pasivitate.
  • Ascultarea intuiției sau a dorinței sufletului și recunoașterea diferenței dintre autentic și fals sunt  de cele mai multe ori, anulate – de orientarea pur cerebrală a celor mai mulți oameni. Astfel, apar tot mai mulți falși guru, personaje îndoielnic luminate, lideri spirituali care sunt împuterniciți de cei cu discernământ slab, în loc ca omul să-și cultive spiritualitatea din sine, să descopere în interiorul ființei universul atât de vast și de nemărginit al Creației. Cerebralizarea experienței afective, faptul că am încetat să mai ”vedem” cu inima îndreaptă rațiunea să preia controlul experienței afective. ”Baza oricărei încercări de autotransformare este conștientizarea mereu crescândă a realității, împreună cu pierderea iluziilor.”
  • Ca și Viktor Frankl, în Omul în căutarea sensului vieții (o carte-biblie pentru mine care m-a ajutat foarte mult și despre care am povestit aici) Fromm oferă o explicație suplimentară celor găsite de Fankl și conchide că găsirea unui scop, a unui sens în viață este o condiție esențială pentru depășirea mediocrității în orice domeniu: ”Să vrei un singur lucru, cu alte cuvinte să te dedici unui singur scop și unui sens”.
  • Găsim o clasificare practică a școlilor de psihanaliză, din punctul de vedere al scopului, astfel încât să-ți identifici compatibilitatea cu fiecare din ele.
  • La îndemâna oricui, Fromm oferă instrumente facile de autoanaliză și meditație: analizarea unei anume emoții , metoda asocierii libere a gândurilor și a semnificației dintre acestea, abordarea autobiografică, analiza obiectivelor noastre conștiente din viață versus obiective inconștiente și patternuri de autosabotaj, focusul pe obiectivele vieții pe care dorești să le transcenzi, cum ar fi învingerea fricii, posesivității samd.
  • Trăim în epoca lui ”a avea” când tot ce ne înconjoară ține de posesie: casă, mașină, haine, proprietăți, gadgeturi, statut, faimă, familie. E dificil să discerni propria dorință în marea de aspirații a societății.
  • Rezultatul modelului bazat pe ”a avea” este sentimentul de neputință, frica de incertitudine, neîncrederea în oameni, egoismul si egocentrismul.

Erich Fromm ne conduce de la sintagma a avea bogății și posesii spre analiza sufletească și conștientizarea înțeleaptă a gândurilor și afectelor, cele care ghidează spre adevărata bogăție umană: infinita iubire ascunsă înlăuntrul fiecăruia dintre noi.

Cartea poate fi comandată online aici: Arta de a fi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *