ULTRAmaratonistul de Dean Karnazes 

Anul acesta mi-am început lecturile cu o carte care m-a ajutat mult, pe mai multe planuri: Născuți pentru a alerga – o cufundare în cultura populației Tarahumara din Mexic, vestiți pentru capacitatea lor de alergare. Am scris un articol-rezumat aici. Din seria lecturilor dinamice a urmat Ultramaratonistul – Confesiunile unui alergător de noapte. Trilogia mea sportivo-belestristică s-a încheiat cu 27 de pași care ne poartă prin aventura incredibilă a vieții lui Tibi Ușeriu: bucătar, gangster, bodyguard, prizonier – experiențe ce îl conduc spre ultramaratonul din miezul frigului.

Notam la începutul cărții lui Karnazes în jurnalul meu: ”Presimt o lectură cu multă adrenalină”. Da, este o carte care te inspiră să crezi că poți face orice ți-ai propus. După accidentarea la genunchi de anul trecut, duc dorul antrenamentelor, iar alergarea îmi lipsește enorm. Lectura asta m-a ajutat să-mi regăsesc motivarea, așadar pentru cei care au nevoie de un brânci de pe canapea, lectura lui Karnazes e soluția. ”Sportul este pentru cei care nu pot face drogurilor sau alcoolului” afirmă Lily Tomlin. ”Eu am ales alergarea ca terapie. Este cea mai bună sursă de renaștere care există” zice Karnazes .

După antrenamentele istovitoare de la sală când stăteam 1-2, uneori chiar 3 ore la clase, să-mi imaginez efortul unui om de a alerga un ultramaraton de 180 de km e cel puțin motivant. Îmi lipsesc antrenamentele: încălzirea, punctul în care dai 120%, adrenalină, apoi starea de bine care te îmbrățișează din endorfine. Pasiunea îți devine partener pe termen lung pentru a oferi ce-i face trupului plăcere.

Dean povestește cum își drămuiește timpul între o slujbă full time, rolul activ în viața de familie și pasiunea sa pentru alergare. Radiografia maratoanelor sale în zone extreme – prin Valea morții la 49 de grade, dar și la Polul Sud, ne poartă prin stilul de viață al lui Dean, înțelegem care-i sunt fricile, obstacolele, inclusiv alimentația de zi cu zi și cea din timpul ultramaratoanelor.

Scrisă cu autoironie, umor și fără ajutorul unui scriitor profesionist, cartea ne invită în parcursul unei vieți obișnuite: un adolescent care practică sport din plăcere, apoi prin traiul studentului Dean Karnazes care renunță la atletism datorită unui antrenor prea puțin implicat. Urmează slujba, căsnicia, familia. Brusc apare un gol care nu poate fi umplut decât prin alergare. Cei 10 km se transformă iute într-un maraton. Un maraton devine insuficient. Două maratoane legate devin ușor un ultramaraton. Iar finalul cărții povestește despre un ultramaraton de 320 km. Ca de la București la Vama Veche, în alergare, punând un picior în fața celuilalt. Cartea este o inspirație pentru cei care doresc să devină activi, iar pe cei care sunt deja în formă, îi inspiră să-și depășească limitele fizice și mentale.

Ultramaratonistul încheie pentru mine trilogia ultrașilor, a celor pentru care pasiunea nu are limite. Cel mai bine o spune Kazarnes prin cuvintele fostului lui antrenor din liceu: ”Nu alerga cu picioarele. Aleargă cu inima. Corpul uman are limite, sufletul nu.”

Cartea poate fi comandată aici. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *