Formula fericirii de Stefan Klein

Avem nevoie să ne reamintim traseul fericirii? Se pare că da.

Stefan Klein ne poartă prin neuroștiințe cu ușurință pentru a înțelege ce se întâmplă cu noi în diverse situații. Am tânjit mult la cartea aceasta pentru că nu se găsește ușor, iar când am reușit s-o cumpăr, a fost triumful dopaminei asupra creierului meu… hihi.

Devenită bestseller în Germania, Formula fericirii oferă cunoștințe ușor de aplicat în viața de zi cu zi pentru a găsi propria cale spre fericire. Sintetizez mai jos câteva dintre ideile care mi-au rămas:

  • Îi dau perfectă dreptate lui Klein când spune că ”după citirea acestei cărți, creierul tău va arăta diferit”. Adevărul este că oricât de mult ne dorim să atingem fericirea, ne este greu să o definim, să ne punem întrebările care trebuie și să le găsim răspunsuri. Cartea asta te ajută precum un terapeut să ajungi la punctul de a zice ”Evrika! Am găsit.”
  • Creierul nostru are mecanisme bine definite care recunosc bucuria, iar atingerea ei poate fi exersată indiferent de vârstă, până când devine o parte din noi.
  • Așa cum afirmă și Joe Dispenza în cartea sa – Antrenează-ți creierul – exersarea unui lucru nou, trăirea unei experiențe noi duce la crearea de noi trasee neuronale menite să ne ajute creierul în a-și păstra neuroplasticitatea, tinerețea, de a-l ajuta să se dezvolte.
  • Contează să oferim suprize și mici cadouri celor dragi, nu pentru valoare, ci pentru faptul că le stimulăm creșterea dopaminei (efectul surprizei este eliberarea de dopamină pentru că nu se așteptau); urmarea este că îi vom ajuta să devină fericiți din măruntele gesturi făcute. Apoi bucuria lor ne va oferi și nouă mulțumirea că am făcut un  gest frumos. Ce e drept, ne bucură și pe noi lumina din ochii lor, nu degeaba se zice ”dar din dar, se face rai”. Dăruiți deci lucruri mici, faceți surprize plăcute și veți fi recompensați!
  • Dopamina este un hormon responsabil pentru plăcere, reprezintă molecula dorinței. Tot ea este motorul creativității și imaginației noastre. De exemplu, angajații care lucrează din plăcere vor fi mai productivi. Tot dopamina este cea care explică practicarea activităților dificile precum șahul, care oferă senzații intense, precum un drog.
  • Se pare că mecanismul voinței este strict legat de dopamină, care afectează dorința. Dorința este prima care apare, estea cea care dă impuls neuronal pentru a activa voința de acționa.
  • Ați făcut vreodată un efort fizic care v-a împins limita suportabilității, dar imediat după aceea v-ați simțit în al nouălea cer? Dacă da, atunci ați avut ceea ce se numește ”Runner’s high” sau drogul alergătorului: când corpul se simte epuizat, creierul eliberează endorfine și encefaline care dau senzații plăcute și ajută la continuarea trudei fizice, în ciuda disconfortului resimțit.
  • Hormonul care este în deficit la persoanele aflate în depresie este serotonina. Împreună cu noradrenalina și cu dopamina, fac parte din aceeași familie și ele trebuie stimulate din punct de vedere chimic pentru a ne reveni în echilibru atunci când suntem deprimați.
  • Klein afirmă că triunghiul magic al stării de bine în societate este format din simț civic, echilibru social (interacțiune socială) și control asupra propriei vieți. Finalul cărții mi-a confirmat ceea ce am simțit instinctiv să fac atunci când mă simt tristă: să ies din mine, să relaționez cu prietenii, să simt comunitatea și să nu mă însingurez.
  • Liberul arbitru este mai important pentru oameni decât îndeplinirea dorințelor: e mai important să am posibilitatea de a alege decât de a-mi îndeplini o dorință.

Cumpără cartea asta, te asigur că nu-ți va părea rău să o ai în bibliotecă, să o răsfoiești când simți că tunelul nu mai arată luminița: Formula fericirii de Stefan Klein.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *