Casa mea de vacanță din cartierul Intrarea cu Tei

Atunci când o întreb ce face, Alisa, prietena mea din Moscova – îmi spune deseori că este la Dacha (se pronunta “dacea”), casa ei de vacanță de lângă capitala Rusiei. Rugând-o să-mi povestească mai multe, am înțeles că Dacha (termen fara echivalent în altă limbă) este un adevarat mod de viață în Rusia, cu un specific aparte în zona Moscovei. Aproape toti moscoviții, nu doar cei înstăriți așa cum e pe la noi, dețin câte o Dacha în apropierea orașului unde cultivă legume, ies și se relaxează în week-end-uri, în vacanțele de vară sau fac “shashlik” (grătar). Astfel, în serile de week-end, satele din jurul orașului sunt acoperite de nori de fum de la shashlik-urile din Dacha-urile orășenilor. 

Tradiția Dacha este veche, dar așa cum vă spuneam, în zona Moscovei ea are un specific aparte. Imediat după cel de-al doilea razboi mondial, autoritățile comuniste, în încercarea lor de a reduce penuria creată de război – au avut inițiativa de a acorda rușilor câte un lot de 600 mp de teren în apropierea Moscovei, cu condiția de a-l cultiva pentru a obține legume, fructe. Aproape fiecare “om al muncii” a avut astfel posibilitatea să aibă o proprietate în apropierea orașului să cultive propria grădină, o adevărată mană cerească în acele vremuri de lipsuri.

Mulți ani mai tarziu, oamenii și-au transformat terenurile primite în Dacha – case, locuințe de vară unde își petrec sfârșitul de săptămână și vacanțele, iar cei care nu aveau un teren, și-au cumpărat.

Am încercat să găsesc echivalentul românesc sau mai bine zis bucureștean – pentru Dacha. Mulți dintre noi avem bunici cu case de poveste unde am copilărit și unde mai mergem în vizită din când în când. Alții, mult mai puțini – avem o căsuță de vacanță la mare sau în zone de munte. Din păcate, distanțele mari și lipsa timpului ne fac să le vizitam din ce în ce mai rar. Ori, atunci când mă aflu in mijlocul naturii, remarc ce ne lipsește nouă, orășenilor: relația simplă care ne echilibrează sufletul și mintea – legătura cu natura și pământul. Printre copaci, iarbă, cer albastru nesfârșit și concert de greieri, viața mi se pare mai frumoasă, grijile dispar măcar pentru un scurt timp și mă pot întoarce echilibrată la cele de zi cu zi. 

Astfel, influențată sau nu de povestea Dacha-elor rusești pe care prietena mea Alisa mi-o împărtășește de ani de zile, mi-am găsit și eu Dacha mea în apropierea Bucureștiului, unde mă relaxez în mijlocul naturii. Ca orice lucru frumos, îmi doresc să îl împărtășesc cu voi. Este vorba despre ansamblul rezidențial Intrarea cu Tei aflat langa București, pe drumul spre Târgoviște.  La Dacha mea din Intrarea cu Tei am privit Perseidele întinsă în iarbă pe un sac de dormit, mi-am regăsit mirosul copilăriei din ploaia de vară ori în mireasma ierbii proaspăt cosite, dar și echilibrul atât de necesar viețuirii într-o metropolă.

Petrecând mai multe sfârșituri de săptămână aici, am avut ocazia să vizitez și împrejurimile, despre unele nici măcar nu știam că există. Aici mi-am găsit inspirația să vizitez Palatul Brâncovenesc Potlogi (despre care am scris pe blog), Curtea Domnească de la Târgoviște, Palatul Stirbey de la Buftea si Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia.

Surse foto: Internet, Zenoa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *