Născuți pentru a alerga de Cristopher McDougal

Eram dornică de o experiență dinamică în lectură când am citit cartea lui McDougal despre alergare, am găsit foarte multe lucruri interesante la un loc. Scrisă de un jurnalist a cărui peniță descrie empatic, precis, argumentat prin studii și fiind extrem de bine tradusă, Născuți pentru a alerga  are darul de a insufla motivația, de a înțelege și pătrunde pasiunea, de a depăși limitele. Este un maraton al lecturii care te transportă în Mexic, în rândul populației Tarahumara, vestită pentru capacitatea de a alerga zeci de kilometri.

Povestea lui McDougal pleacă de la propria luptă cu alergarea și cu veșnica lui întrebare: ”de ce mă doare piciorul?” Deși primește explicații medicale și este sfătuit să renunțe la alergat, el pleacă într-o aventură inițiatică în sânul culturii Tarahumara, învață mult din stilul lor de viață și participă la una din cele mai dificile competiții din lume. Informațiile pe care le-am absorbit au fost numeroase și diverse, redau mai jos o parte din idei:

  • Tarahumara sunt o mână de oameni care fug și la propriu și la figurat din calea străinilor, trăind într-o comunitate extrem de armonioasă. Ei aleargă cu bucuria copilăriei, atunci când pasiunea și emoția din viața unui om sunt maxime.
  • Cartea este un documentar animat și antropologic în cultura acestei populații unde spiritul de competiție lipsește cu desăvârșire, fiind înlocuit de cooperare. Pentru ei, concursurile sunt modul în care triburi aflate la distanțe mari își întăresc relațiile de prietenie. Descrierile autorului referitoare la cultura, motivația și înțelegerea acestei culturi mexicane m-au dus puțin cu gândul la scrierile etnografice și alegorice ale lui Carlos Castaneda, magia Universului de care sunt înconjurați oamenii acestui popor.
  • Paralela dintre cultura occidentală a materialismului și cea a culturii Tarahumara în care banii nu există, evidențiază boala consumului modern, dar și a conflictelor interioare. Violența, obezitatea, bolile, depresia și lăcomia au apărut atunci când oamenii au încetat să trăiască precum Poporul care aleargă. Alergătorii înnăscuți iubesc. Iubesc viața, bucuria, oamenii. ”Când alergi pe pământ și împreună cu pământul, poți alerga la nesfârșit.”
  • Iskiate este o băutură făcută din semințe de chia dizolvate în apă cu zahăr și puțină lămâie, foarte populară pentru efectele nutritive și energizante: conține Omega 3, Omega 6, proteine, Calciu, Zinc, antioxidanți; ajută la creșterea masei musculare, scade colesterolul și riscul bolilor cardiovasculare. Chia are aceleași proprietăți precum ale unui cocktail  făcut din somon, spanac și hormon de creștere.
  • Secretul alergătorilor de anduranță din tribul Tarahumara este alergatul desculț. Kenyenii au rezultate excelente la maratoane pentru că până la vârsta de 17 ani aleargă desculți. Un picior încălțat va avea șanse mai mari să se accidenteze datorită schimbării biomecanicii: pantofii de alergare impactează lovitura de aterizare a călcâiului, transmițând șocul în articulație, tendoane, ligamente, mișcarea este limitată de pantoful de alergat cu până la 60% din potențial. Tălpile mai subțiri ale pantofilor de alergat sunt mai bune decât cele cu perne ori alte mecanisme de aterizare. Chiar pantofii uzați de alergare sunt mai indicați decât cei cu perne de aer; este important ca pantofii de sport să NU fie moi și groși. Explicația constă în faptul că alergatul desculț sau cu tălpi subțiri obligă spatele să se îndrepte automat, li se permite picioarelor să aibă mecanisme auto-corective, iar aterizarea se face pe perna tălpii și nu pe călcâi.
  • Creatorul Nike a inventat un concept și o modă în anii 70 când a propagat
    McDougal_Nascuti_pentru_alerga_zenoa.ro

    jogging-ul: încălțările de alergat se dovedesc a fi numai un produs de marketing. Alternativa zilelor noastre sunt pantofii cu degete.

  • Este important să învățăm corect principiile alergării, pentru a preîntâmpina accidentările care survin mai devreme sau mai târziu. Mi s-a părut interesant cum este explicată alergarea din șold.
  • Suntem singurele mamifere care au ca instrument termoreglator pielea, noi transpirăm. Pentru animale (căprioare, cai, câini, etc) reglarea termodinamică se face prin respirație, ceea ce face ca anduranța lor să fie inferioară omului. Din cele mai vechi timpuri, Homo Sapiens a vânat alergând: își urmărea prada până când ea cădea epuizată pentru că nu-și mai putea coborî temperatura corpului.
  • Deși avem 98% de ADN comun cu al cimpanzeilor, ei nu aleargă. De ce? Oamenii au în plus față de maimuțe: talpa arcuită, degete mai scurte, mușchi fesier și tendonul ligamentum nuchae aflat în spatele capului, specific raselor care aleargă (cai, câini).
  • Am mai găsit în carte povestea vieții lui Ann Trason, un fenomen al maratoanelor și ultramaratoanelor, o femeie care aleargă consecvent și din pură plăcere , reușind să doboare peste 20 de recorduri mondiale.
  • Medaliile, un corp frumos sau obținerea de foloase materiale nu sunt o cale spre fericire, însă alergarea pentru ea însăși este adevăratul scop. Sportul are puterea de a transforma, oamenii pot deveni mai buni, mai echilibrați, mai ales când devine meditație activă: ”Sunt doar eu și mișcarea”.

Un filmuleț scurt prezentat de McDougal: Pantofii sport – de ce nu avem nevoie de ei.

M-am simțit mai echilibrată după ce am încheiat lectura acestei cărți pentru că atinge toate aspectele unei vieți active. În continuarea lui McDougal, am citit Ultramaratonistul de Dean Kazarnes și 27 pași de Tibi Ușeriu, ale căror recenzii le găsiți aici. V-aș mai scrie mult și bine despre câte am mai învățat, dar vă las pe fiecare să descoperiți pasiunea, libertatea, iubirea printre frisoanele de adrenalină și inspirație.

Cartea poate fi comandată aici: Născuți pentru a alerga

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *