Antrenează-ți creierul de Joe Dispenza

Acum un an și ceva m-am accidentat serios la unul din genunchi. Atât de serios încât s-a lăsat cu cârje și tot tacâmul, deși am amânat din mai multe considerente decizia de a mă opera. Săptămânile, lunile au trecut, recuperarea am încheiat-o după vreo 4 luni în care viața mi s-a schimbat destul de mult. Între timp, tot auzeam voci care-mi spuneau ”Operează-te!”, dar era și o șoaptă mititică care m-a sfătuit să mai aștept. Prin septembrie, la ziua unei prietene, mi-au rămas ochii pironiți la cartea care-mi va schimba modul de gândire și mă va ajuta să hotărăsc. Iar cartea se numea ”Antrenează-ți creierul! Strategii si tehnici de transformare mentală” de Joe Dispenza. 

M-a uimit povestea doctorului chiropractician Joe Dispenza: sportiv de triatlon, supraviețuiește unui accident în care bicicleta lui este lovită de un SUV cu 80 de km pe oră. În programul de recuperare medicală pe care l-a gândit pentru a evita operația, Dispenza s-a ajutat mult de programarea mentală și de meditație, reușind să-și recapete complet mobilitatea și devenind astfel un miracol pentru medicina tradițională.

books-express.ro

Primele capitole sunt extrem de tehnice, cu termeni medicali care explică pe îndelete funcționarea creierului. Am enumerat mai jos o mică parte din ideile cuprinse în carte:

  • Când nu îi oferim creierului informații noi, el se rigidizează prin comportamentele automatizate, iar procesul de neurogeneză (crearea de noi conexiuni neuronale) este încetinit complet. Este important să învățăm în permanență, să facem lucruri noi pentru a păstra neuroplasticitatea creierului prin crearea de noi legături sinaptice. Neuroplasticitatea (gradul de maleabilitate, flexibilitate și adaptare a creierului) este posibilă la orice vârstă, nu numai la copii așa cum se credea până acum. Noi ne putem reface circuitele neuronale, ne putem schimba modul de gândire, ne putem însănătoși.
  • Nu există diferență între a face o acțiune în fizic și a o exersa mental; spre exemplu, pianiștii care repetă în gând au aceleași performanțe ca și cei care repetă fizic o partitură. În condiții de efort mental adecvat, creierul nu poate face difența între efortul fizic și cel mental. Dimensiunile timpului și spațiului dispar atunci când ne concentrăm suficient de bine.
  • Stresul cronic pe termen lung este responsabil pentru slăbirea organismului, spre deosebire de stresul acut care acționează pe termen scurt. Șocurile de adrenalină epuizează corpul, modifică secreția de acid intestinal, scăzând capacitatea de absorbție a alimentelor și a proteinelor necesare organismului. Stresul implică mecanismul ”luptă sau fugi”, sistemul imunitar este temporar suspendat, organismul nemaiputându-se vindeca. Stresul cronic încetinește creșterea la copii, la adulți este inhibată producția de țesut muscular și osos. Inteligența amuțește în cazul expunerii prelungite la stres, neuronii din hipocamp încep să se distrugă, lăsând loc depresiei clinice. Când ne depășim gândurile care au stârnit reacțiile la stres, organismul poate dispune de suficientă energie ca să înceapă vindecarea. O altă soluție este exercițiul fizic.
  • Dependența (de oameni, de substanțe) se crează datorită substanțelor chimice care sapă un traseu neuronal cu care individul se obișnuiește; devenim dependenți chimic de propria noastră identitate nervoasă și de propriile noastre emoții. În timp, celulele se desensibilizează și au nevoie de doze tot mai mari pentru a atinge aceleași emoții.
  • Impulsurile nervoase venite la creier sunt de natură electrică, ele se decodifică în substanțe chimice, reacționează, apoi se regrupează pentru transmiterea electrică a stimulilor.
  • Este important să ne hidratăm pentru a menține ridicată conductibilitatea electrică a creierului, acesta având un conținut ridicat de apă.
  • Tindem să avem aceleași gânduri și comportamente precum cele ale părinților cu care împărțim ADNul deoarece moștenim mare parte din conexiunile lor neuronale; ni se transmit de la părinți 50% din rețelele lor nervoase, iar 50% sunt create prin cunoaștere și experiență proprie.
  • Despre autovindecare: gândurile și emoțiile individuale ne crează realitatea înconjurătoare, fiece gând produce o reacție biochimică la nivelul corpului. Emoțiile negative ori pozitive crează schimbări în tot organismul. Mintea etse cea care controlează gândurile și devine astfel instrumentul care poate vindeca orice suferință a trupului. Corpul uman este construit astfel încât să se autovindece. Chit că suntem conștienți sau nu, acest lucru se întâmplă atunci când intrăm în homeostază (stare de liniște). Folosirea simultană a conștientului și a subconștientului poate modifica echipamentul biologic individual, mergând până la vindecare completă. Din experiență personală, am observat că absolut toate problemele de sănătate pe care le-am avut au plecat de la o proastă gestionare a unei/unor emoții punctuale. În momentul în care le-am conștientizat și le-am vindecat, problema de sănătate a dispărut ca prin farmec.
  • Calea spre evoluție se face prin următorul traseu: Depășirea regimului de supraviețuire (a stresului) – Activarea de gânduri noi – Gândirea diferită față de cea obișnuită – Schimbarea comportamentului.
  • Cum facem ieșirea din patternuri greșite? Ne autoanalizăm prin contemplare, autoreflecție și conștiința propriilor scenarii. Ne observăm gândurile astfel încât să nu mai existe reacție la ele.

Am scris mult și aș mai scrie pentru că această carte m-a ajutat fantastic în a înțelege cum funcționăm, de ce ne simțim captivi în anumite situații, cum depășim stresul și mai ales, cât de important este să ne alegem în fiecare minut gândurile care ne însoțesc. Namaste!

Cartea poate fi comandată online: Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mentală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *