Tuareg de Alberto Vazquez-Figueroa

În deșert există un neam special, al tuaregilor – un popor mândru, aspru, nesupus, cu legi diferite de cele ale arabilor; tuaregii sunt singurul popor islamic care proclamă egalitatea între sexe, iar femeile nu-și acoperă fața cu văl. „Tuareg” este destinul… unui targui: Gacel Sayah face parte din cei mai distinși reprezentanți ai tribului său. În urma unui incident în care oaspeții îi sunt agresați, pornește într-o aventură pentru a răzbuna ceea ce în codul lor semnifică legea ospitalității. Gacel alege ca protecția musafirilor să fie mai importantă decât propria sa existență ori cea a familiei sale. Așa cum afirmă și Figueroa, ”morala e o chestiune de obiceiuri și niciodată nu trebuie să judecăm după propriile noastre criterii, celor care datorită obiceiurilor lor ancestrale au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții”.

Acest pelerin al deșertului pentru care libertatea este cel mai important lucru – este capabil să supraviețuiască la temperaturi extreme, la 50 de grade ziua și aproape de zero, noaptea. Viața nomadă este firească, iar asprimea deșertului este înțeleasă prin îmbrățișarea cu toată ființa, a iubirii pentru deșert. Nimeni altcineva nu ar putea înțelege legile ce guvernează întinderea uriașă mai bine decât un tuareg. Figueroa descrie Sahara cea neospitalieră cu un desăvârșit talent, făcându-te să te scufunzi în nisip, să simți solul încins, pătrunzând profund în aventura personajului și a gândurilor sale.

Tuareg” este un roman de acțiune, cu schimbări de situație și numeroase cunoștințe despre traiul în deșert. Mi-a părut fascinant cum rezistența eroului este întărită de tehnica meditației: când temperatura crește insuportabil, el devine asemenea unei pietre care nu pierde energie prin gânduri ori bătăi ale inimii, suprimând funcțiile corpului spre conservare. Nisipul izolează mai bine decât orice alt material față de căldură ori de frigul nopții, iar sentimentele nu ajută la nimic în această aventură, ele sunt lăsate la intrarea în deșert.

Un scriitor prolific, născut in Insulele Canare, emigrat în Africa datorită războiului civil – Figueroa a fost de-a lungul anilor inventator, jurnalist, corespondent de război în Bolivia, Guatemala și Republica Dominicană. A scris aproximativ 50 de romane, unele din ele fiind ecranizate (inclusiv ”Tuareg”) ori premiate în numeroase rânduri.

Despre legile nescrise ale tuaregilor, dar și despre convingerea că viața unui om este cea mai de preț comoară care există, Figueroa afirmă: ”Luptele sau războaiele nu duc la nimic pentru că morții unei părți se plătesc cu morții celeilalte părți. Veacurile și peisajele se puteau schimba, dar oamenii erau aceiași și erau protagoniștii aceleiași tragedii, oricât s-ar fi schimbat spațiul și timpul.”

Cartea poate fi comandată aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *