Iubirea adusă la rang de artă de Erich Fromm

La început m-a atras titlul: Arta de a iubi. Apoi gândul că substanța volatilă care e iubirea ar putea fi dusă la rang de măiestrie ce poate fi învățată. După aceea, am citit-o pe nerăsuflate.

Celor ce se caută, celor care vor să se regăsească cunoscându-se mai bine, celor ce vor să înțeleagă până la simțire – iubirea la toate nivelurile ei, cartea lui Fromm le-ar putea deschide gândurile spre revelații proprii și aha-uri substanțiale. Cu adevărat Erich Fromm reușește să transmită iubire prin vorbele lui, dorind să împărtășească din știința sa. Iubirea e cheia care descuie orice taină.

Am regăsit aici explicații logice la probleme ilogice. Mi s-a părut cel puțin interesantă teoria cu privire la stadiul dezvoltării umane versus credința în Dumnezeu: mai întâi a fost Dumnezeul matriarhal care oferea iubire necondiționată întocmai ca o mamă; apoi a venit…  patriarhatul cu un Dumnezeu care pedepsește și este autoritar, urmat de perioada contemporană în care omul conștientizează că Dumnezeu nu este o forță exterioară, putând să-și însușească iubirea și justiția.

Arta de a iubi este o carte scurtă, succintă, care sintetizează principalele forme de iubire, oferind soluții în aprofundarea lor: iubirea maternă, fraternă, erotică, iubirea față de Dumnezeu. Ideile concrete, clare, moderne includ concepte din filosofia antică aristoteliană și elemente din filosofia orientală despre meditație și zen.

Demult n-am mai lecturat cu atâta nesaț și plăcere o carte de dezvoltare personală care să mă facă să mă simt îmbogățită spiritual, reîntoarsă la eul meu.

Deși cuvintele redau îndemnuri asemănătoare lui Osho, în scrierile lui, Fromm oferă perspectiva matură, științifică, bazată pe explicații psihologice care te invită să-ți pui întrebările esențiale: ofer iubire? Sunt eu iubire? Ma iubesc suficient? Cred în mine, în ceilalți? Recunosc iubirea autentică?

Închei printr-un citat al autorului care spune că ” Iubirea nu e în primul rând o relație cu o anumită persoană. Ea este o atitudine, o orientare a caracterului care determină relaționarea unei persoane cu lumea ca întreg și nu doar ca unic obiect al iubirii. Dacă cineva iubește doar o altă persoană, dar este indiferent față de restul semenilor săi, iubirea nu este iubire, ci atașament simbiotic sau autocentrare simplificată.”

Citește și fii atent la eul tău! E posibil să-ți șoptească despre iubire.

Cartea poate fi comandată aici: Arta de a iubi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *