Don Giovanni la Opera Română

Recent am dobândit un apetit deschis către operă. Recunosc, nu-l aveam, dar Cosi fan tutte a lui Mozart din cadrul Festivalului Enescu m-a cucerit definitiv și m-a făcut să-mi doresc să-mi gâdil urechile cu glasuri, cum ar fi cele din opera Don Giovanni.

Unde?

Bref, destinul m-a adus la Opera Română din București să mă delectez cu faimosul spectacol ce a avut premiera în Praga la 29 Octombrie 1787. După ascultarea uverturii, cortina a devoalat  în mijlocul scenei un turn dreptunghiular ce adăpostea în sine o scară. Acolo l-am descoperit pe un Don Giovanni grăbit ce cobora alături de Donna Anna.

Personajele lui Mozart din regia lui Andrei Șerban sunt îmbrăcate modern, el în pantaloni din piele, iar ea într-un furou alb. Costumele sunt gândite interesant, cu trimiteri între personaje, spre exemplu Don Giovanni poartă pantofi roșii, iar de aceeași nuanță sunt pantofii Zerlinei, iar Donna Anna are tocuri de aceeași culoare. Coincidențe neîntâmplătoare dacă ne gândim la relația dintre personaje. Au existat totuși momente în care vulgul a triumfat, iar personajele feminine parcă se aflau în zona roșie a Amsterdamului sau la o petrecere în pijamale.

Sinopsisul urmărește…  povestea lui Don Juan (Don Giovanni), vestitul amorez italian dependent de iubirea trecătoare, de un caracter îndoielnic. El este acompaniat de cele trei soliste, Donna Anna, Donna Elvira și Zerlina și sfârșește plătind pentru toate greșelile făcute. Leporello, sluga lui Don Giovanni devine un alter ego al personajului principal, preluând din caracterul stăpânului și oferind dintr-al său.

Mișcarea scenică, pe alocuri baletul care se desfășoară în anumite momente te fac să uiți că este o operă și nu o piesă de teatru. Sopranele își dobândesc pe parcursul serii, caracterul: Donna Anna, răzbunătoare, Donna Elvira, ușor de convins, Zerlina –eterna îndrăgostită de Don Juan care încearcă să-l obțină numai pentru ea, un deziderat imposibil pentru un caracter atât de promiscuu.

Scenografia mi-a părut ca redă sugestiv și minimalist cadrul dorit, fără a încărca spațiul, ci ducându-l pe verticală, cu gândul spre turnurile castelelor de odinioară.

Catalogată inițial de Mozart ca bufă, opera abundă în accente comice, cu elemente dramatice și supranaturale. Soliștii au făcut un spectacol încântător al cărei sprijin a fost orchestra dirijată de Ciprian Teodorașcu.

Durată: 3,5h cu pauză.

Construcție: 2 acte.

Detalii și program: Don Giovanni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *