Gânduri despre Festivalul Enescu 2017

Au mai trecut doi ani de la ultima revedere cu muzica festivalului Enescu… Iată că a venit și momentul cumpărării de bilete din luna februarie. Unul stresant, de fapt. Dacă nu ești Flash în materie de rapiditate, n-ai cum să obții o victorie. Mai ales că fiind vorba de o platformă care are impresia că face treabă bună, lui Eventim îi lipsește cu desăvârșire customer care-ul. După ce te bucuri că ai reușit să cumperi biletele, primești un e-mail sec în care ți se spune că sistemul lor n-a putut face față și nici spate și se întorc banii în cont, deși tu vrei biletele. În fine, după îndelungi epistole și neuroni agasați în proces, valul verii a înmuiat amintirile neplăcute, lăsând loc curiozității a ceea ce va fi de așteptat la concerte. 

Debutul festivalului prin opera Oedipe a fost magic. Spectacolul a fost unul grandios, dublat de o proiecție multimedia interesantă. Ecranele au redat povestea în limba română, libretul piesei fiind în franceză. London Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Vladimir Jurowski au marcat perfect acest eveniment, cu participarea Corului Filarmonicii George Enescu. Mitul Oedipian a fost interpretat emoționant de baritonul Paul Gay (Oedipe), Sir Willard White (Tiresias), baritonul Christopher Purves (Creon), mezzosoprana Ruxandra Donose (Iocasta), pentru a cita doar câteva nume sonore din distribuţie.

Unul dintre cele două puncte culminante ale acestui festival l-a marcat ”Cosi fan tutte” a lui Mozart, urmărită pe scena Ateneului, la ceas târziu, fiind programată la ora 22:30. Durata de peste 3 ore a operei nu am simțit-o și deși nu a existat subtitrarea din limba italiană, gesturile ori cele câteva cuvinte prinse din zbor îți indicau unde anume se află povestea. Les Musiciens du Louvre, sub bagheta dirijorului Marc Minkowski – au oferit sopranelor Ana Maria Labin și Giulia Semenzato sprijinul perfect pentru a străluci, dar nici prezențele masculine nu s-au lăsat mai prejos: Robert Gleadow (bariton), Anicio Giustiniani (tenor), Jean-Sebastien Bou (bariton).

Al doilea moment deosebit l-a reprezentat concertul de sitar și hang oferit de Anoushka Shankar, Manu Delago și Orchestra de cameră Zurich. Melodiile cântate au imprimat un răsunet original în incinta sălii Ateneului, fiind orchestrate minunat. Sunetul oriental a fost adus în zona muzicii clasice într-o manieră deosebită, cu acorduri de jazz, melodii vesele, pline de viață din partea sitarului și sunete moi și senzuale ale hangului. Cu adevărat am simțit o fuziune perfectă de oriental și vestic în acest concert.

Aș dori să mai amintesc de Orchestra Română de Tineret care a fost o supriză plăcută interpretând aproape fără cusur Concertul nr 1 și Simfonia a IXa de Beethoven. La Ateneu am fost plăcut impresionată de consacratul Joshua Bell, de Gautier Capucon – violoncel si Frank Braley – pian (au cântat Enescu, Debussy și Beethoven). O figură frumoasă a reprezentat-o venirea lui Ray Chen, care a interpretat pasional și extrem de sigur, la vioară: Beethoven, Saint-Saens, Bach, De Falla, Monti.

Opera ”Damnațiunea lui Faust„ de H. Berlioz, care a avut loc, culmea, într-o seară cu furtună – a fost interpretată maiestuos de Orchestra si Corul Filarmonicii George Enescu sub bagheta lui John Nelson. Proiecția multimedia a lui Petrikă Ionescu ne-a acompaniat perfect pe tot parcursul vieții lui Faust, iar soliștii au oferit un spectacol de neuitat.

Din seria concertelor de la miezul nopții, violoncelistul Misha Maisky a oferit un regal de alături de Orchestra filarmonică de cameră St. Petersburg.  Simfonia Italiană a lui Mendelssohn a adunat multă emoție, oferind un sunet fin, dar totuși puternic,  vioi și vesel. Partiturile de Ceaikovski  interpetate la violoncel alături de orchestră au oferit un aer ceremonios și deosebit de sensibil de către solist care a oferit la final două bisuri magistrale din registrul lui Bach.

În încheiere, nu pot să nu remarc în Festivalul George Enescu 2017, alegerea unor compozitori ale căror opere sunt dificile, în dauna clasicilor. Mahler trebuie să fie compozitorul preferat al directorului artistic, pentru că a fost nelipsit din program. Personal, mi-aș fi dorit să ascult mai mult Chopin, Liszt, Bach, samd. Repertoriul acestui festival tinde să fie unul elitist și scorțos, chiar și melomanii sunt dezamăgiți. Cu toate că este un festival plătit de toți românii, cu atât mai mult cei care își cumpără bilete de sute și mii de lei, sunt puțini cei care se pot bucura cu adevărat de program. Sper ca în ediția viitoare, acesta să fie mai accesibil decât a fost până la acest moment.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *