Un palat renăscut: Ansamblul Brâncovenesc Potlogi

Aproape de București, între autostrada București-Pitești și drumul spre Târgoviște, Ansamblul Brâncovenesc Potlogi și-a redeschis porțile pentru iubitorii de artă românească. Ansamblul a fost reintrodus în circuitul turistic în vara lui 2016, după ample lucrări de restaurare prin fonduri europene.

Scurtă istorie

Vechimea palatului… datează din 1698 când fostul domnitor a ridicat pe aceste meleaguri, o curte domnească destinată fiului cel mare și moștenitor al tronului – Constantin. Domnitorul l-a însărcinat pe un boier de încredere, al doilea postelnic al său  – Mihai Corbeanu, ce avea curți la Corbii Mari – ispravnic al lucrărilor de construcție a noii reședințe domnești. Ulterior, curtea este ridicată la rangul de curte domnească dinastică, iar logofătul Radu Greceanu, cronicarul oficial al domnitorului nota cum în iulie 1698, ”măria sa în București n-au mai șezut, ci s-a ridicat de au mers la Potlogi, de au văzut casele mării sale ce se lucra acolo”.

Construcția a fost finalizată extrem de rapid, în decurs de un an. Brânconveanu folosea edificiul ca loc de popas în drumul său spre Târgoviște ori spre București, rămânând peste noapte după un ospăț ce ținea câteva ore.

Palatul a fost  devastat de turci în 1714, după decapitarea domnitorului, în dorința de a găsi averile acestuia. În timpurile moderne, zidurile abia dacă mai stăteau în picioare până ce au fost reconstruite.

Stil arhitectural

Stilul brâncovenesc, recunoscut în țara noastră ca și abordare arhitecturală a supraviețuit peste veacuri. Născut ca sinteză între tradiție și modernitate, stilul este un liant între arhitectura medievală, orientală și barocă.

Dacă în biserici se regăsește îndeosebi  stilul bizantin, în cazul palatelor brâncovenești, și mai ales în cel de la Potlogi – este urmărită decorația de factură orientală ce este modelată în stucatura interioară și exterioară.

Structura palatului

Ansamblul arhitectural este găzduit de ziduri groase, cu arcade generoase de trecere dintr-o zonă în alta. De cum treci de porțile masive din lemn, pășești în curtea de primire ce oferă o largă priveliște spre palat.

În partea dreaptă se ridică o structură simplă cu parter și etaj, decorată în lemn, ce te duce cu gândul la chiliile călugărești. Aceasta este Casa Slujitorilor unde se aflau camerele celor ce roboteau la curte. În viitor, va deveni popas pentru turiști.

Cuhnia domnească, adică bucătăria – este situată în dreapta intrării, la o distanță apreciabilă de palat spre a preîntâmpina pericolul incendiilor.

Droșcăria – atelierul pentru confecționarea și repararea droștelor (trăsuri, birje) se înalță la stânga intrării principale. Atât cuhnia,cât și droșcăria au fost descoperite pe cale arheologică, fiind reconstruite.

Casa veche este de fapt o clădire nouă care slujea ca loc de odihnă.

În spate se află grădina palatului și un lac, iar în lateral se găsește biserica care este prima ridicată de domnitor.

Informații utile

Plimbarea cu mașina de la București durează sub o oră.

Intrarea costă 10 lei/persoană/adult și 5 lei/persoană/pensionari, elevi, studenți. Programul este 8 – 16 iarna și 9-17 vara.

Ghidajul și poveștile ne-au fost tălmăcite de un profesor de istorie.

Mai multe detalii puteți găsi pe site-ul oficial.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *