Binețe către internet

Cum moțăiam eu așa, prin viață, Internetul m-a întrebat într-o doară  dacă n-aș vrea să mă abandonez lui. Nu mult, cât să împrăștii din idei, să nu se mai plimbe țanțose pe la mine prin grădină, să vadă și ele lumina.

În momente de cumpănă toate întrebările lumii mă înghesuie.  Ca să nu mă copleșească, le dau drumul în lume. Poate cineva le va pune la punct. Poate chiar eul meu, după o vreme.

Cumva balaurul s-a prins de mine, eu de el, si iaca așe, după un preludiu nostalgic după hârtie și stilou, gândurile s-au adunat în preajma unui jurnal virtual de gânduri, locuri propice reveriilor și activități destinate sufletului.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *